Totul a început, pentru istoria modernă a parohiei Prisăcani, cu iniţiativa vrednicului de pomenire mitropolit al Moldovei, Veniamin Costachi, de a înfiinţa o prisacă la 30 de kilometri de laşi, pe malul Prutului, în dreptul şoselei Ţuţora - Prisăcani - Costuleni. Şi cum Înaltpreasfinţia Sa nu concepea viaţa decât sub imperativul binomului muncă - rugăciune, a ctitorit între 1797 – 1804 şi o biserică aici, pentru a acoperi şi latura spirituală a existenţei locuitorilor acestor meleaguri.
Biserica sa, care timp de peste 180 de ani a constituit singurul locaş de închinare al parohiei, a fost pusă sub ocrotirea sfinţilor arhangheli Mihail şi Gavriil, fiind construită din cărămidă şi păstrând forma bisericilor bizantine din perioada de decadenţă. Zidurile din cărămidă groase de 0,70 m, se sprijină pe o temelie de piatră şi susţin la rândul lor o clopotniţă poziţionată deasupra pridvorului, cu a cărei faţadă formează un corp comun. Intrarea în biserică se face şi astăzi prin partea de sud, iar accesul către uşa pridvorului este înlesnit de o scară cu trei trepte din piatră cioplită. Deasupra uşii de intrare străjuieşte icoana Sf. Voievozi ai oştilor cereşti, pridvorul având o formă aproape cubică: 3,90 m x 3,60 m x 3,20 m, prevăzut cu două ferestre poziţionate la răsărit şi apus, împodobite cu arce bizantine. Din pridvor, cu ajutorul unei scări de lemn, se realizează accesul în turnul clopotniţei, care este construit în formă pătrată cu latura de 3,75 m şi grosimea zidurilor de 0,50 m. Pe clopotniţă străjuieşte sfânta cruce, distanţa de la aceasta şi până la suprafaţa solului fiind de 11 m. Acoperişul bisericii este realizat sub formă de şarpantă, pe care s-a aşezat tablă zincată.
Intrarea în pronaos se face printr-o uşă de lemn, deasupra căreia citim inscripţia: „Această Sf. Biserică zidită de Mitropolitul Veniamin Costachi la anul 1804, s-a reparat şi legat cu fier şi s-a zugrăvit după o mare vărsare a Prutului în anul 1928 - cu cheltuiala şi truda enoriaşilor, păstoriţi de preotul Leon Stăcescu, iconom stavrofor; cu concursul celui dintâi consiliu parohial, epitrop fiind:Petru Ignat, G. V. Doroftei şi St. Petrea, pictor llie lonescu, cronicari: Magdalena şi Alexandru Chiriac”. Pronaosul este prevăzut cu un mic cafas din lemn, accesul la acesta făcându-se pe o scară, de asemenea, din lemn. Naosul bisericii prezintă o formă dreptunghiulară având 10 m lungime şi 7,40 m lăţime, plafonul orizontal fiind căptuşit cu scânduri vopsite, iar pardoseala lucrată în lemn de stejar. Altarul bisericii are o formă semicirculară. Lumina naturală pătrunde în biserică prin cinci ferestre: una în cafas, una în altar şi patru în naos, iar cea artificială este redată de becurile a două candelabre.
În interior, pereţii bisericii păstrează încă pictura executată de către pictorul llie lonescu în anul 1928, care - după cum se observă - s-a străduit să imite vechea pictură bizantină, fără însă a-i reuşi aceasta întrutotul. În exterior, biserica a fost reparată în mai multe rânduri, cele mai ample renovări efectuându-se în anii 1928, 1984 şi 1999.
Cimitirul parohial este situat în partea de vest a bisericii vechi, peste şoseaua principală, şi a luat fiinţă în anul 1864. Totalul suprafeţei sale se apropie de 1 ha, iar cel mai vechi mormânt datează din anul 1865. Printre sutele de morminte ale cimitirului, regăsim şi pe cel al primului învăţător al satului Prisăcani: este vorba despre Alexandru Bantaş, mutat la cele veşnice în anul 1897.
Casa parohială este situată în partea de nord a Prisăcanilor, în hotar cu satul Moreni şi la 800 m de biserica veche. Construcţia a fost realizată în perioada 1936-1937, sub directa îndrumare a preotului paroh Leon Stăcescu, pe un teren donat de către dr. Nicolae Grigorescu din Ploieşti, fiu al satului.
Dimensiunile construcţiei erau impresionante pentru acea dată: 25 m lungime şi 18 m lăţime, aspectul său fiind, mai degrabă, asemănător unui conac boieresc. În perioada 1948-1970, casa parohială a găzduit şi clasele primare ale şcolii din Prisăcani, iar până în 1990 o anexă a gospodăriei a adăpostit lăptăria satului. în partea dreaptă, creştinul Alexandru I. Chiriac a construit în 1937 o fântână, funcţională şi astăzi.
Al patrulea obiectiv al parohiei îl reprezintă biserica nouă, ce poartă hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Aceasta a fost ridicată în perioada 1985 – 1993, pe un teren situat în centrul satului, donat de către patru familii de creştini. Biserica este construită din cărămidă, având forma de navă, respectând stilul moldovenesc de construcţie. Edificiul prezintă două turle, dintre care una clopotniţă, şi un pridvor deschis. Lungimea navei este de 45 m., lăţimea – la nivelul stranelor – fiind de 12 m. Înălţimea bisericii – măsurată până la crucea din vârful turlei – este de 25 m.
Biserica este împrejmuită cu un gard din fier forjat, având stâlpi din piatră de râu.
Catapeteasma bisericii a fost adusă în anul 1913 de la Mănăstirea Golia şi cuprinde icoane pictate în secolul al XIX-lea.
Pictura interioară a fost realizată între anii 2002 – 2007, în tehnica „a fresco” de către pictorii bisericeşti Magda şi Robert Cârciumaru.
Slujba de sfinţire a bisericii a fost săvârşită în ziua de 9 noiembrie 2008 de către un sobor de preoţi, în frunte cu I.P.S. Teofan şi P.S. Calinic Botoşăneanul.
Demn de remarcat este faptul că în ziua de 27 mai 1947, moaştele Sfintei Parascheva au fost aduse în parohia noastră de către o delegaţie a Sf. Mitropolii, condusă de către arhm. Teoctist Arăpaşu.
Pomelnicul slujitorilor parohiei noastre din ultimul veac cuprinde pe: pr. Gheorghe Agapi (1890 – 1901); pr. Nicolae Ionescu (1901 – 1907); pr. Ioan Ursu (1907 – 1917); pr. Alexandru Gheorghiu (1917 – 1923); pr. Leon Stăcescu (1923 – 1955); pr. Mihai Costinescu (1955 – 1959); pr. Ioan Pârţac (1959 - 1983); pr. Mihai Mărgineanu (1983 - 1995). Din anul 1995 şi până în prezent, paroh este pr. Iulian Vornicu.
